Testul Marshmallow … pentru pisici

Partea I:

Toata lumea cunoaste „Testul Marshmallow”.
Este un exercitiu simplu, in general pentru copii, pentru a le testa vointa si rezistenta in fata tentatiilor.
Se pare ca acei copii care rezista mai mult in timpul testului sau chiar pana la sfarsitul acestui test, vor avea o viata mai buna, educatie mai buna si chiar un BMI (body mass index) mai bun.
Ideea este simpla: Lasi un copil singur intr-o camera avand in fata un marshmallow.
Ii promiti ca, daca atunci cand revii (dupa aproximativ 15 minute) el/ea inca nu a mancat bezeaua, va mai primi inca una si va avea voie sa le manance pe amandoua.
Cu alte cuvinte, indiferent de rezultatul testului, primul marshmallow va fi al lui/ei dar, daca are rabdare, ar mai putea primi unul.
Iti poti imagina un copil stand in fata unui marshmallow timp de 15 minute fara sa il manace?
Daca mi-ar fi facut mie testul cand eram copil, cred ca as fi rezistat cam aproximativ … hmmm, sa ma gandesc … cam 1/2 minute.
Am urmarit de multe ori o mostra a acestui test pe Youtube si ma distreaza la culme.

 

 

Gasesc foarte distractiv modul de a reactiona al copiilor. Cum stau ei micutii si se chinuie cu bucata aia de cauciuc alb in fata (stiu ca e facuta din zahar dar pentru mine tot cauciuc ramane) si se chinuie din toate puterile sa reziste tentatiei.
In 3 minute sunt sumarizate toate momentele din viata mea cand am rezistat sau am cedat tentatiilor de tot felul.
Ma gandesc uneori la testul asta si izbucnesc in ras.

Partea a II-a:

Avem grija de o pisicuta simpatica ce are binevointa sa ne viziteze in fiecare zi.
Nu este pisica noastra, este o pisica matura, libera si fara stapan care insa are nevoie de mancare si profita de bunatatea noastra pentru a obtine portia zilnica de hrana pisiceasca.
Nu i-am pus nici macar un nume pentru ca am considerat ca este abuziv s-o numim intr-un fel sau altul de vreme ce a ajuns la maturitate pe cont propriu si fara ajutorul nostru. O chemam simplu „Pisi”.
In fiecare seara ma asteapta cuminte la usa din spate a casei unde avem un geam mare de sus pana jos si ma roaga frumos cu mieunaturi dulci sa-i dau ceva de mancare.
Nu e agresiva si stie ca nu este frumos sa-si transforme rugamintile in scheunaturi insuportabile. Sta acolo cuminte si incearca sa-mi capteze privirea cu atentionari scurte si cand reuseste se uita in ochii mei si sare cu labutele pe usa.
Iau sticla de lapte si ies sa-i torn in castronelul ei. Dar ea este atat de nerabdatoare sa linga lapticul incat se repede cu boticul in castron si nici nu apuc sa-i torn prea mult lapte. Sfarsesc prin a-i turna lapte in cap pentru ca ea este mai rapida ca mine si nici nu am timp sa feresc sticla.
Nu reuseste sa inteleaga ca daca ar mai astepta cateva secunde ar obtine si mai mult lapte.
Incerc sa o educ si o opresc cu blandete cu mana pana termin de turnat lapte in castron dar este o adevarata lupta intre mana mea si boticul ei.
Concluzia mea este ca aceasta pisica nu va avea o viata foarte buna, educatia ei va fi la un nivel foarte jos, iar BMI-ul va fi dezastruos.
Tragic.

Incheiere:

In fine, cred ca trebuie sa accept ca educarea pisicii este o cauza pierduta.
Drept consolare am sa mai urmaresc o alta mostra a aceluiasi test facuta cu alt set de copii.
Amuzant rau.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *